Basescu – eroul neamului

 

            In decembrie 2009, citam o replica dintr-un film vechi, ca titlu al unei „tablete”/proze foarte scurte postate pe vreo doua-trei site-uri si-apoi transmise intr-un mesaj privat Presedintelui Traian Basescu. Realesul a adaptat replica mea si a transformat-o in cea mai citata, citita, adaptata… sintagma. Scrierea mea, mesajul catre Presedinte se numea „Un fleac. M-au ciuruit!” Daca ar fi pierdut alegerile, Traian Basescu ar fi putut sa spuna asa, referitor la consilierii sai de campanie, de imagine. Dar… a fost sa fie bine pentru el, a fost reales, asa ca a adaptat titlul meu in „Un fleac. I-am ciuruit!”

            Atunci, in noaptea de dupa alegeri a zis-o bine. Numai ca, acum, poate spune la fel, dar referindu-se la toti romanii. Ba nu la toti, doar la aceia care l-au ales, la „talpa tarii”.

*

            Acum i-as da alta idee: sa nu ramana in cartile de istorie ca tradator de neam si tara, cum va ramane, cu siguranta, Ion Ilici Iliescu. Sa-ncerce sa intre in istorie ca „Basescu – eroul neamului”.

*

            Adica, avem „sula-n coaste” pusa de F.M.I. Trebuie sa reducem cu aproape un sfert cheltuielile bugetare. Copiii „de suflet” ai lui Traian Basescu au inteles ca trebuie sa taie un sfert din salariul tuturor bugetarilor. Sigur, ceva mai putin din veniturile clientelei politice. Daca ar gasi consilierii juridici si financiari ai Presedintelui alta cale de micsorare a cheltuielilor?

            Daca Metrorex, si CFR, si Electrica n-ar mai lua niciun fel de prima si bonus – care in mod normal se acorda pentru depasiri de plan, pentru un management excelent, in timp ce numitii (si altii ca ei) produc numai pagube si arierate, adevarate gauri negre ale economiei si bugetului national? Daca micsorarile de salariu si de indemnizatii ar fi doar pentru „alesii neamului”? Si-asa au spus acestia – inainte de alegeri – ca ei vor fi primii care se vor sacrifica. Daca taierile de 25% si mai mult s-ar face doar din salariile nesimtite ale magistratilor si directorilor de „directii deconcentrate”?

Daca parlamentarii ar primi doar jumatate din indemnizatii si niciun fel de diurna – si asa nu prea trec pe la serviciu – si n-ar mai primi sume imense pentru false chirii, false deplasari…? Daca toate capusele bugetului de stat n-ar mai primi niciun ban nemeritat, asa cum sunt sumele exorbitante primite de clientii politici cu titlul de indemnizatie de sedinta A.G.A., C.A., A.G.E.A…? Vladescu si Pogea au primit anul trecut cate doua sute (si ceva) de milioane de lei vechi lunar, cica pentru ca erau in acte membri in C.A.-ul unei banci de stat.

Daca si consilierii judeteni si cei locali n-ar mai primi sute si mii de lei (noi) fiecare doar pentru ca pierd vremea doua ore intr-o luna spunand bancuri si ridicand mana cand „interesul de partid” sau de grup le-o cere? Daca primarii din orasele si comune n-ar mai da ajutoare sociale „moca”, doar ca sa fie votati de toti pierde-vara si de toti tiganii care primesc „pomana” de la ei, de la primari?

Daca toti manelistii ar plati impozite, pe bune? Daca toti care au cate cinci-sase case – ca nu-i doar Nastase – ar plati taxe adevarate pentru toate constructiile pe care le au in proprietate, in afara de locuinta?

Daca impozitul pe salariu s-ar face prograsiv iar cel pe venit ar fi diferentiat? Daca toti romanii care au venituri legale de pana-n… sa zic 2.000 de lei ar plati impozit de… intre 5 si 10 %, iar cei cu peste 5.000 de lei sa dea statului… spre 45%?

*

Daca toate acestea s-ar face asa, ba chiar mai bine, sunt convins ca am iesi mult mai repede din criza. Si din criza economica, dar poate si din cea morala in care ne zbatem!

            Celor multi le-ar conveni. Si-atunci „talpa tarii” nu l-ar numi pe Presedinte doar „Basescu – eroul neamului”?

            Stim cu totii ca DA!

            Dar poate Traian nu vrea.

            Sigur ca nu mai cred, doar visez!

            Cei mai multi dintre noi avem sanse minime de supravietuire. Unii n-au deloc. Traian Basescu a avut sansa lui, sansa de a fi eroul neamului. Dar si-a cam ratat-o.

In inima si-n suflet

 

          Pe vremuri – adica, pe vremea comunismului, cand toti romanii deja stiau ca o utopie este doar o utopie, chiar daca se numea, oficial, comunism – toti baietii, tinerii de 18-19 ani, mergeau in armata. Serviciul militar obligatoriu. Acolo aflai ca-n armata e ca-n armata, adica diferit cu totul decat in civilie.

            Printre altele, leatul dinainte – „batranii”, „bastanii”, „veteranii” – il freca pe cel proaspat „incorporat” de-i sareau capacele. Il intreba un „batran” pe un „pufan”/”biban”: „Bibane, te doare-n cur de veteran?” Luat pe nepregatite, raspundeai: „Nu, to’a’su’ caporal!” „Asaaa, bibane? Nici in cur nu te doare de bietul veteran? Culcat! Drepti! Culcat! Drepti! Culcat…” Dupa ce obosea, rastindu-se la tine, lua o pauza de cinci minute, de-o tigare. Apoi, te lua din nou: „Ia zi, biba. Tot nu te doare-n cur de veteran?” „Oh, ba da, to’a’su’ caporal! Ma doare rau!” „Bibane, ce nesimtit esti! Te doare-n cur de mine? Culcat! Drepti! Culcat! Drepti! Culcat…”

             Erai tavalit pana se-ndura vreunul de tine si-ti spunea raspunsul „corect”: „Ma doare-n inima si-n suflet!”

                        *

            La Herculane, monumente, averi de sute, poate de mii de ani, de sute, poate de mii de milioane de euro sunt in paragina, sunt in ruina. Nepasarea a distrus rapid, in doar cativa ani, ce n-a reusit nici macar comunismul, in multe zeci de ani.

            In Bucuresti, ca si-n alte parti, monumente istorice de valori inestimabile cad prada rapacitatii unor asa-zis „afaceristi”, ba, mai mult, si nepasarii celor pe care i-am ales – sau nu noi, cativa, dar multi dintre noi – si pe care cu totii ii platim din mult-putinul nostru.

            Agricultura e la pamant, industria e pe butuci, turismul se ineaca.

            Orice politician – fost, actual, sper ca nu si unul viitor – luat pe nepregatite si intrebat daca-l doare-n cur de starea asta de lucruri, va raspunde, foarte, foarte sincer: „Da!”

            Sau, poate(?): „Nu!”

Stresul cel mare

 

            Sunt stresat!

            Ma streseaza gandul ca trebuie sa mananc oua de la gaini stresate. Adica, doar doua din trei. La fiecare doua gaini stresate una este calma. Asa zic statisticienii. Pai, pe „praful” asta, ei si strabunica se mai piaptana.

            Sunt stresat si pentru ca nu stiu cine va conduce PSD-ul. O ramane Geoana sef sau va fi Diaconescu vioara-ntai, va fi lider Mitrea „Manivela” ori va redeveni presedinte Nastase „Bombonel”? Nici nu mai pot sa dorm noaptea!

            Ma streseaza si „flacara violet” cea nestinsa. Nu ea in sine, dac-o fi existand!? Ca-i normal sa aiba oricine indoieli. (Hm, se spune ca doar prostii n-au indoieli, ci doar convingeri!) Stresul vine din presa, ca nu mai termina cu „flacara violet”. Acu’ ne-arata „tziganci vrajitoare” care vor „sa intre in Casa Republicii sa stinga flacara violet”!

            Ce-am uitat? Ce-am uitat?

            Ah, ca sunt sarac. Sunt mai sarac, din ce in ce mai sarac! Dar incep sa ma obisnuiesc. Si, nu-i asa(?), obisnuinta este o a doua natura.

            Saracia nu ma mai streseaza. Nu mai streseaza pe nimeni.

De ce?!

De ce culegator?
Nu-i vorba de culegator de perle si nici de praf de stele. Nu scrie un culegator de orz, orzoaica sau orez, nici de mere ori prune sau de masline ori capsune. Nu!
Ucenicia in publicistica am inceput-o ca si corector, intr-o redactie de ziar, nu culegator de litere din plumb, in tipografie – linotipist, cum se numea pana mai deunazi. Adica, am fost culegator de greseli. Greseli gramaticale, de scriere, de ortografie si de punctuatie. Si de stil, chiar.
Scrie un culegator de fapte, de vorbe, de intamplari banale si de lucruri minunate. Desi lumea e din ce in ce mai multa, minunile sunt din ce in ce mai putine. Incercam sa le gasim, sa le adunam, sa le culegem. Da, tocmai ca inotatorii perlele din marile calde.

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!